Testimoniale persoane cu migrenă din România
Viața cu migrenă? O viață cu durere, durere cumplită. Stare de rău. Vărsături și stat cu capul în WC. Întuneric. Cu două perechi de ochelari de soare prin casă. Fără pic de zgomote. Liniște totală. Nimeni în jur. Niciun miros. Aer proaspăt. Hidratare, apă, multă apă. Odihnă, repaos la pat. Comprese reci sau calde, calmante, analgezice, triptani, gepanți. Masaje, exerciții pentru gât. Distragere atenție, plâns, așteptare, răbdare, însingurare. Somn. What a life!
Gabriela
Aproape nimeni nu înțelege severitatea migrenei, cei din jur cred că eu exagerez, că mă prefac. Am început să mă ascund, să nu mă exteriorizez, să mă plâng foarte rar. De multe ori mă confrunt cu depresia. La serviciu am fost concediată pentru că nu am fost înțeleasă că am migrene și nu pot să îmi fac întotdeauna treaba cum trebuie, când trebuie.
Andreea
Întotdeauna când vine migrena trebuie să opresc orice activitate, am renuntat la condus, viața mea s-a schimbat major în ultimii ani deoarece nu mai pot face tot ce îmi doresc! Pentru că nu mai pot merge cu ei, prietenii s-au îndepărtat și nu mai avem contacte. Cei din jur nu cred în severitatea bolii.
Oana
Am ratat multe momente prețioase cu copiii mei, durerea mă punea la pământ și nu eram capabilă nici să ascult copiii uneori. Sunt tristă că sunt o mamă care se plânge tot timpul de dureri de cap și că copiii cresc văzându-mă așa și rămânându-le astfel de amintiri.
Maria
Am stare de rău aproape non stop, cu lunile, mi-a afectat toată viața!
Nicoleta
Nu mă pot concentra, am amețeală, stare de rău, nu mă pot ține pe picioare, nu pot să gândesc limpede, am reacții întârziate, amorțeli ale membrelor. Nu pot lucra sau desfășura activitățile de zi cu zi. Mă simt epuizată. Prietenii nu înțeleg cu ce mă confrunt, cred că exagerez și îmi spun că e doar o durere de cap și că îmi place să fac pe victima. Dar familia mă înțelege întotdeauna, mă susțin mereu.
Alexandra
Stresul, presiunea emoțională, furia reprimată și-au pus amprenta asupra mea cu această migrenă cu aură. Când tata a scăpat de ea, a început la mine, în perioada adolescenței. După fiecare episod de migrenă simt că mă ușurez, că mă eliberez de o presiune mentală, emoțională.
Delia
Am fost surprinsă că medicii neurologi la care am fost nu iau în serios această durere cruntă pe care o poate da migrena. Sufăr de migrenă din adolescență. Lucrez în IT și am noroc că mi-am putut păstra job-ul.
Irina
Am căutat ani la rând un medic specializat în această boală. Am găsit, după trei decenii cumplite, unul foarte bun la București. Din păcate, în teritoriu încă nu sunt specialiști, ba chiar iau în derâdere afecțiunea. Dacă încă mai sunt medici care nu o recunosc ca pe o afecțiune invalidantă, cum s-ar putea cuprinde ea în tiparul bolilor pentru care s-ar putea da concediu medical sau chiar pensie de invaliditate? Sper să se poată întampla, în viitorul apropiat.
Florina
În cazul atacurilor de migrenă simt că pun presiune pe membrii familiei. Copiii trebuie să stea în camerele lor ca să nu facă zgomot, nu le pot pune masa sau ajuta la activități, programul se ajustează brusc, limităm anumite feluri de mâncare etc. Cel mai dificil este în cazul zilelor de naștere, simt că nu le sunt alături fix când le rămân unele dintre amintirile importante.
Cristina
Mă deranjează că nu pot să-mi desfășor activitatea, că nu pot participa la lucruri normale, că mă simt cu handicap. Nu pot mânca, mă concentrez greu, nu rețin… în timpul crizelor nu mă pot ridica din pat căci amețesc și nu văd, nu suport lumina sau zgomotul. Sunt incapabilă să fiu activă și mă deranjează că nu pot să desfășor activități cu cei dragi.
Georgiana
Anul acesta este pentru prima dată când sunt foarte anxioasă din cauza migrenei. Pot să fac o migrenă la orice eveniment. Îmi este frică să ies în oraș, cu atât mai mult să merg într-o minivacanță.
Isabela
În timpul migrenei pur și simplu nu pot să fac nimic. Am dureri îngrozitoare de cap, pe toată partea stângă cu ochi cu tot. Trebuie să stau întinsă pe pat până îmi fac injecția și să adorm și să mă liniștesc. Este îngrozitor!
Luiza
De-a lungul vieții (sufăr de migrenă cronică de 35 ani) am fost deseori pusă în situația de nu putea să fac activitățile zilnice sau de a participa la unele evenimente în familie din cauza migrenei.
Olga
Ultima dată când am avut migrenă a trebuit să chem ajutoare pentru a sta cu fetița de 2 ani, căci nu eram în stare să fac nimic.
Lavinia
Sunt cadru didactic și de 34 de ani sufăr de migrene. Toată activitatea mea este serios afectată de crizele migrenoase: nu suport gălăgia, zumzetul clasei, nu mă pot concentra, nu mă pot exprima suficient de coerent, obosesc cumplit. Ar trebui să stau în liniște, nu în zgomot. Dar nu îmi permit.
Eugen
Nu am știut ce însemnă durere de cap până pe la 25 de ani, e îngrozitor. Norocul meu este că episoadele sunt rare, undeva la 6 luni, 1 an diferență între ele. Când copilul meu avea în jur de 6 luni am avut prima criză după naștere și a fost îngrozitor! Eram singură acasă cu el și nu-l puteam urmări. M-am simțit neputincioasă. Soțul meu a plecat de la serviciu ca să poata sta cu bebele. Compătimesc și sunt alături cu sufletul de toți cei care trec prin aceste dureri groaznice, numai cine are migrene știe ce însemnă, restul oamenilor au impresia că este o banală durere de cap.
Irina
Mă deranjează faptul că îmi este frică să mănânc dulciuri, în călătorii nu pot încerca mâncăruri tradiționale cu condimente necunoscute, alcool nu consum nici măcar de sărbători. Simt că nu mă bucur de atâtea lucruri minunate care există în viața asta. Când sunt schimbări meteorologice simt că o iau razna. Îmi este frică să încep o școală de șoferi din cauza migrenei cu aură. Sincer îmi limitează foarte multe activități din viața mea.
Marilena
La un job nou, după prima săptămână, am avut o migrenă la birou. Nu știa nimeni despre problema mea cu migrenele și am considerat că este potrivit să îi previn imediat ce am simțit că se instalează simptomele. O oră întreagă nu am putut să fac absolut nimic, am stat. Apoi a trecut. Știu ce am de făcut ca să încerc să o țin sub control și am avut noroc să fie scurt atacul, dar oamenii din jur nu au înțeles că am nevoie de liniște, au continuat să vorbească, să facă zgomot, să se uite cu subînțeles. Foarte util ar fi un mic loc amenajat unde să fie întuneric și liniște, sau program flexibil, dar trăim în România.
Mihaela
Nu pot munci cu norma întreagă, nu pot planifica vacanțe sau sărbători, trăiesc într-o nesiguranță apăsătoare, nu sunt sigură dacă mâine mă pot ridica din pat sau voi zace cu durere ore în șir. Viața cu migrene e o viață groaznică.
Antoaneta