În lumea adolescenței mele, unde toate lucrurile păreau intense și pline de promisiuni, migrena a pătruns ca o umbră în sufletul meu. A început într-o dimineață obișnuită și repede s-a transformat într-o durere ce părea că îmi desprinde treptat capul de realitate. Fiecare bătaie a inimii mele era însoțită de o pulsație intensă în cap, ca și cum cineva lovea necontenit într-un clopot imens. Migrena m-a luat prin surprindere, întrerupând planurile mele, plimbările cu prietenii și orele petrecute la orice cafenea sau club în care muzica era puțin mai tare. Cu fiecare atac, viața mea se învârtea într-o spirală de durere, iar eu încercam disperată să găsesc un refugiu în întunericul camerei mele. Toate pasiunile și entuziasmul meu păreau să fie șterse de această durere copleșitoare. Vizitele la medic nu au adus decât frustrare. Cu ochii umezi de lacrimi, le povesteam simptomele mele, dar răspunsurile se rezumau la sfaturi generice. „E doar o durere de cap, trece„, spuneau ei, fără să înțeleagă că aceste dureri mă făceau să simt că sufletul meu se destramă. Și totuși, am început să caut singură informații, să învăț despre migrene, să citesc poveștile altor oameni care se confruntau cu această provocare în viața lor.

Pe parcursul nopților întunecate, cu lumina slabă a ecranului telefonului meu, am învățat despre termenul „aură„, despre cum unele migrene sunt însoțite de fenomene vizuale. Totodată, am învățat să improvizez în momentele în care nu puteam ajunge la pastile, folosind tehnici de relaxare sau metode alternative pentru a atenua durerea. Îmi amintesc de momentele în care am participat la evenimente școlare sau petreceri cu un zâmbet fals pe buze, încercând să ascund faptul că în spatele exteriorului aparent fericit, sufeream. Prietenii mei știau că am uneori dureri de cap, dar nu puteam să le împărtășesc intensitatea a ceea ce trăiam. În ciuda disconfortului, am continuat să explorez pasiunile mele. Îmi făcea plăcere să scriu și să  cânt atunci când durerile îmi dădeau o pauză, iar câmpul înflorit din spatele casei,  a devenit un refugiu când mă simțeam copleșită.

Pe măsură ce m-am maturizat, am învățat să fiu mai puternică și să-mi afirm nevoile. Am devenit mai determinată să găsesc un răspuns medical adecvat. Am revenit la medic, insistând să mi se ofere o soluție, să fie luate în considerare toate aspectele migrenelor mele. Am făcut eforturi pentru a comunica cu cei dragi despre cât de mult mă afectează aceste dureri și am cerut sprijinul lor. Viața mea de adolescentă cu migrene a fost un mix de lupte și învățături. M-am descoperit pe mine însămi, am învățat să mă adaptez la provocările neașteptate și să găsesc în mine reziliența de a merge înainte. A fost un drum dificil, dar și unul care m-a învățat multe despre compasiune, forța interioară și perseverență.

Catinca, persoană cu migrenă, Târgu Mureș

Poveste participantă la concursul „Despre migrenă: povești despre viața cu migrenă în România”, 2023